Toamna-n degrade...
Toamna-n degrade îmi pare
Mai frumoasă ca atunci,
Când fugeam în codru verde
Și beam apă dintre stânci.
Toate-mi par îngălbenite
Ȋn livadă-s fructe coapte
Cât privesc în lung și-n lat
Brazii au conuri de argint.
Paremi-se că și cerul
Și-a schimbat albastru strai
Ȋntr-o mantie de puf gălbui,
Degrade de galben pal.
Trena albă promoroacă
Se așează înmiresmată
Peste florile de Toamnă
Le îngheață dar așteaptă!!!
Ahh ce mândră și voioasă
Tot un spectru de culoare
Simt parfum dar și aromă
Transformare-n degrade..!!!
Soarele ne mai răsfață
Ȋncă ne mai d-ă caldură
Printre nori și-arată dinții,
Până la solstițiul iernii.
Frunzele încep să cadă
Așternându-se în straturi
Ȋntr-un ritm amețitor
Țes covor în degrade.
poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre galben
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre stânci
- poezii despre schimbare
- poezii despre răsfăț
- poezii despre ritm
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.