Cel mai tânăr
De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Privește țintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceața ușoară se linge ca o mâță
Care se despoaie de vise.
Copilul știe bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeața acoperă cerul
Și chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecați și-adânci
Ca nopțile albe
Se naște lumina.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre pisici
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.