Amintiri de rugă dulce
În rugi târzii, la ceas de seară,
Icoana Sfintei Maici Marii
Așteaptă pruncii să-ngenunche...
Tu, pruncul meu cel mare, știi?!
Mai ții tu minte-ntâia seară
Cu Crezu-n gând, când ne-am rugat
De îngerească mântuire?!
Mai ții tu minte?! Ai uitat?!
Când ai pășit cu sfiiciune
Către icoană, oare, știi?!
Nu cunoșteai această lume,
Erai copil printre copii...
Ai sărutat atunci icoana,
Creștin cu sete ne-mplinită...
Știai c-alături îți e mama,
Iisus și Maica Prea Cinstită.
Ardea o candelă în suflet...
Esența pură de copil
Și ai sorbit cu luare-aminte
Din râul sângelui divin.
O sfântă, dulce-mpărtășire...
Mai ții tu minte, pruncul meu?!
Acum, la fel îți e unirea
Și dragostea de Dumnezeu?!
Umil, în sfinte spovedanii
Să învățăm să ne căim!
Cu multă suferință-n suflet
Și-n cârdășie să trăim?!
Vino! Căci sfintele altare
Mătănii de mărinimie
Revarsă peste viața noastră...
Să ne rugăm! Așa să fie!
AMIN!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.