Soarele miroase a şaormă

Eşti spectator în trupul tău,
pe alocuri
în celule pătrunzi cu bilet,
te claxonează inima la stopuri
că-ţi curge-n vene sângele încet.
Sub piele febra înroşeşte drumul
din colţul venei spre câteva oase,
de frig şi umezeală
doar tutunul
îţi fumegă pe căi întunecoase.

Trupul e o figură austeră,

obrazul arde-n solzi de teracotă,
în jurul tău a mai murit o eră,
aştepţi să apară fiica ei, marotă
a speranţei, oaie albă-n turmă,

(doar fumul năzuinţei moare viu).

Dar soarele miroase a şaormă,
kebab,
şi a Orientul mijlociu.

poezie de Dan Tipurită din Cromozomi din genunchi de femeie (5 mai 2013)
Adăugat de Dan Tipuriţă
Votează! | Copiază!