Sângele voinicului...
E floarea ce răsare tot mai rar,
Căci sângele, acum, renaște în zadar.
Și doar voinicii din istorie o cunosc,
Căci cei de azi bravează în anost.
Pe culmi și piscuri ea răsare,
În locuri adormite de uitare
Și săgetează vârfuri ancestrale,
Cu sânge de minuni normale.
Minune renăscută printre noi
Revino blând, ne scapă de nevoi
Și crește astă floare peste țară,
Căci suntem la răscruce abisală...
poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre flori
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prezent
- poezii despre istorie
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.