Nu este nevoie de formă

Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău şi casa ta
către cimitir,

mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise şi vei realiza
că noi am fost mereu împreună.

Eu sunt esenţa clară a conştiinţei
din fiinţa ta, aceeaşi în extaz,
ca şi în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.

În acea noapte când, eliberat de frica şerpilor
şi de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, priveşte candela deja aprinsă,

miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.

Acest tumult al inimii este semnalul meu
trimis din mormânt pentru tine.

Nu pierde timpul cu giulgiul
sau cu praful de pe drumul către cimitir.

Ele sunt deja trecut, sunt deja cuprinse
în muzica întâlnirii noastre finale.

Şi nu mă căuta sub forma omenească.
Eu sunt în interiorul privirii tale. Nu există loc
pentru formă într-o iubire atât de intensă.

Bate toba şi lasă poeţii să vorbească.
Aceasta este ziua purificării pentru cei care
sunt maturi şi iniţiaţi în ceea ce înseamnă iubire.

Nu trebuie să aştepţi până mori!
Există mai mult de dorit decât bani
şi faimă, şi fripturi la grătar.

În fine, cum am putea numi acest nou gen de casă a contemplării
care s-a deschis în oraşul vostru, unde oamenii stau
tăcuţi şi privind pe furiş aşteaptă ceva,
cum ar fi o lumină, cum ar fi un răspuns?

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!