O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
și de chiparoși. Iosif s-a înapoiat! Iar dacă tu nu simți în
tine prospețimea lui
Iosif, atunci, fie a lui Iacob! Plângi și apoi râzi. Nu pretinde că știi
ceva, dacă nu ți s-a întâmplat ție.
Este cu necesitate ca oamenii să moară atunci Isus respiră din nou.
Foarte puține plante cresc pe pietre ascuțite.
Fii țărână. Fii cenușă, astfel ca florile de câmp să urce
acolo unde te afli. Ai fost
de piatră prea mulți ani. Încearcă ceva diferit. Cedează.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zambile
- poezii despre vânt
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.