Cel mai norocos
Cine e cel mai norocos din întreaga orchestră, dacă nu muștiucul?
Gura lui îți atingele buzele pentru a învăța muzică.
Toate trestiile, dar mai ales cele de zahăr, se gândesc doar
la această șansă. Se aruncă în brațele tăietorilor
dansând libere în fel și fel de chipuri.
Fără tine instrumentele ar muri.
Una stă aproape de tine. Alta tocmai primește un sărut.
Tamburina imploră: Atinge-mi pielea ca să pot fi eu însămi.
Lasă-mă să-ți simt membrele, os cu os,
astfel ca ceea ce a murit astă noapte să revină astăzi la viață.
De ce să trăiești auster, simțind cum te scurgi în afara-ți?
Eu nu aș face asta.
Așa că ori îmi dai vin pe săturate, ori lasă-mă în pace,
mai ales că acum știu ce înseamnă
a fi cu tine într-o conversație permanentă.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.