La două paralele
Mă-ntorc rănit din rădăcina filei,
Ochi isovit de limpezimea frunții,
Pașii de plumb pe urmele cămilei,
Răsună în nisipuri când trec argonauții!...
Din sunete mușcate de fluier grav de sare,
Membrana de lumină răsună sub podele,
Și-aud cum crește grâul de dincolo de zare...
Sunt salahorul serii, la două paralele!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre seară
- poezii despre plumb
- poezii despre nisip
- poezii despre lumină
- poezii despre cămile
- poezii despre creștere
- poezii despre cereale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.