Sonetul adâncimii
O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri și stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând își mângâie marama,
Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârșite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puține focuri de convingeri!...
De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenușă și capcană
Și aurul se-alege peste rană...
Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe fața nevăzută, îți pierzi cheia!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vamă
- poezii despre suflet
- poezii despre meduze
- poezii despre idei
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre femei
- poezii despre cenușă
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.