Frunza plopului
Frunza plopului, firește,
Nu se tânguie în van...
La neliniști se gândește
Și la vântul năzdrăvan.
Dacă stă ca un strejer,
Vrea să vadă main departe,
Când mai vine vânt și ger,
Pe cărări de miazănoapte...
Și se zbate ca un dor,
Argintat de vis și cale,
Ca un cântec călător,
Dinspre imnuri ancestrale...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre muzică
- poezii despre imn
- poezii despre ger
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre argint
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.