Din umbrele unui alt anotimp
curăț pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanța dintre mine și umbră
și-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut și orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau și singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniștea
dintre ceea ce am fost și sunt
un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre sculptură
- poezii despre promisiuni
- poezii despre frunze
- poezii despre curățenie
- poezii despre arte plastice
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.