Neputință
E-un singur zis, în lume, de valabil,
Tot nerecunoscut, întortochiat în schisme
De adevăr, realitate, regretabil
Simbol, ce guvernează în aforisme.
Nu e legat de niciun voluntar,
Mai bine spus, nu ține de voință,
E un urât ascuns de-un avatar,
Ca ateu rugându-se... ce-i nicidecum credință.
E mai curând o sumă pentru toate
Și toți, conclav de-o lume interactă;
Pedeapsa libertății că se poate
Și că vrei mult... iar timpul nu așteaptă.
E plaga sângerândă, stând deschisă
Și n-ai garou, privind cu năzuință
Că gând închegă fapta, ce ai promisă
Ție, nu altuia... Da-i cruda neputință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.