Nu, cântecului laș
Îmi este teamă să reflectez la propria mea moarte,
Când va veni și dacă-atunci, cu plămânii-n pioneze,
Voi lupta pentru aer în ora cu cadrane sparte
Sau voi aștepta, resemnat, creierii să-mi explodeze.
Și nu-s lașul căutând cu inima de temeri friptă
Alinare-n vrăji sau basne scornite de prezicători:
Eu știu, morții sunt surzi, ei nu mai pot auzi din criptă
Cântecul a una sau a o mie de privighetori.
Eu știu, morții-s mai orbi ca orbii, ei nu mai pot să vadă
Prietenii închizând ochii în fața urâciunii
Cu groază și stupoare, și-s de-înțeles, căci mai degrabă
Un șoarec viu să fii, decât om murind gunoiul lumii.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Elroy Flecker. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.