Oul și găina (fabulă)
Oul cu pricina
Căpătându-și graiul,
Acuza găina,
Ce mânca mălaiul:
Ei! tu, cotoroanță bălaie,
Ce dormi toată ziua pe paie!
Eu te-am făcut din smoc de puf,
Pe-o vreme când mi-era năduf!
Și-n fond să știi că mi-e rușine,
Că nu mă pot făli cu tine!
De fapt, cunoști... o gospodină,
E comparată cu-o găină,
Atunci când este mai oloagă,
Sau are lipsă câte-o doagă!
Pe câtă vreme, eu acuși
Sunt o ideie-a lui Brâncuși!
El m-a creat... și-ncă din mers,
Dar sunt geneză în univers!
-Tu, oule! o coajă și-un albuș,
Nu-i spune tată lui Brâncuși,
Căci pui sau puică niciodată,
Nu știe cine-i este tată!
Eu-ți sunt... ți-o jur pe nouă sfinți,
Din doi, doar unul din părinți,
Al doilea-n fond nici nu se știe,
Că mulți cocoși erau în vie!
Morală
Și cucul crede în gutui,
Că e hrănit de mama lui,
Dar când învață bine zborul,
O strigă!... că-l cuprinde dorul!
fabulă de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.