N-o să am
N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Și asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
pașilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlnește cu pământul
și când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ți vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de așteptare
și de prea plin!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.