Epilog
Lăsați licuriciul să vie
la pasărea din colivie
să i-aducă lumină sacră
în colivia acră.
Pasăre sunt și eu
în colivia lui Dumnezeu
dar sărăcia și migrenele
mi-au escamotat penele.
C-o schiloadă mână
stau rezemat de țărână.
C-o slabă cutremurare
holbez ochii a mirare.
Licuriciul meu e mort.
Nu-mi mai aduce steluțe în cort,
nu mai râde, nu mai luminează
ceasul ca o amiază.
Poate Maica Precestă
o ieși pe secetă
cu Isus feericul,
s-alunge întunericul.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.