Poți face să-nflorească meri?
Era atâta fericire între noi
Și-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulțit cu doi
Îți amintești cum... nu ni-era de-ajuns?
Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Și-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!
Te regăsesc și-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrățișam
Dar cum să-ți iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!
Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrățișarea noastră amuțise...!
Într-un destin stingher și hașurat!
Acum tu vrei să mi te-ascunzi în vis,
Și poate, visu-mi te-ar putea uita ușor...
Dar cum să uit miracolul ucis,
Din candidul... nepământeanul colțușor?
Zădărnicie-i vrutul ce-l zorești
Iubirea-ți e o urmă dintr-o boare...!
Și chiar de-mi spui că nu mă mai dorești,
Mâhnirea nu e taina... care doare?!
Aproape-ai fost de-al biruinței prag...!
De dragul tău și-al meu, cutează-ți primăveri!
Regretele sunt răni, poete drag...
În locul lor, poți face... să-înflorească meri?!
poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre prezent
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre mere
- poezii despre inocență
- poezii despre iertare
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 13 noiembrie 2014: |
| De multe ori un poet ne propune o poezie. Unii o înțelegem, alții nu, unii o trăim alți o murim. Această poezie ne propune o poetă. Unii o înțeleg, alții o resping. Și totuși merii înfloresc și din cauza ei. Sincer îmi place poezia. La mai multe, stimată poetă! |
2 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 28 noiembrie 2014: |
| Inadmisibil: abia acum am dat de aceste rubine, trecute cu o mână delicată și discretă, peste un zid ... Un zid prihănit, din acelea care pot despărți, adesea, doi oameni ...! Mult prea multă vreme! Din neatenție! Din orgoliu! Din calcule, voit eronate! Opacitatea propriilor alegeri este, uneori, apanajul forte al hazardului! Dar providența poartă întotdeauna un as infailibil, în pliul dreptății! A dreptății de a regăsi la momentul oportun, într-un portmoneu abandonat, un bănuț vechi, demult uitat! O liră sterlină, neconvertibilă! Nu vreau să vă aduc elogii, domnule Vedetot! Vreau doar, să vă mulțumesc! Pur și simplu! Cele două rânduri își vor fi făcut treaba, excelent! Cu atât mai mult cu cât, le-am descoperit într-un moment în care, sufletul meu sfârtecat de nemulțumirea de mine însămi, avea mare trebuință de un strop de ozon ... Adesea, disconfortul și implicit, revolta pe noi înșine, pot catapulta bietele noastre ființe, la polul opus, al propriei aluri! |
3 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 19 martie 2015: |
| Sunt patru luni, de când eu, autoarea însăși a unui îndemn de reînviere a naturii (adică a iubirii), voi fi regăsit undeva, într-un colț al sufletului, un bănuț care m-a făcut să scriu aceste cuvinte, unui domn: Ion Vedetot! De sute de ori m-am întrebat: oare, ce-l v-a fi putut opri pe acest domn să-mi adreseze un simplu: "mulțumesc", pentru bănuțul regăsit de mine, după atâta timp, într-un colț al sufletului ...(?) Regăsit intact și fezabil, ca argument infailibil, de bună credință ... Oare, dumneavoastră, domnule, Ion Vedetot, care-mi rezervaseți un loc acolo, într-un colț al inimii dumneavoastră, ce veți mai fi găsit cândva acolo, în propriul suflet? O liră sterlină, o petală de orhiddee ...(?) Sau, mai degrabă o rană care nu va mai fi putut face să-nflorească meri? Poate veți privi în el și veți realiza că, de fapt, n-aveți ce căuta acolo ... Aștept să-mi răspundeți, dommule Vedetot! Aștept ca și când am fi "doar noi doi"! |
4 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 martie 2015: |
| Aștept să-mi răspundeți, domnule Vedetot! Îndrăzniți, vă rog! Aștept să-mi mai spuneți puțin, despre stimata poetă Iulia Mirancea, fiindcă "totuși, merii înfloresc, și din cauza ei"! Atenție: peste o lună, ei vor înflori, cu adevărat, pentru ea! Până atunci aștept să-mi vorbiți despre secretul sufletului dumneavoastră! Oricum el e în deplină siguranță! Să nu uitați asta! Căci Iulia Mirancea a fost și va rămâne, întotdeauna, o Lady! O Lady care știe să dăruie, să ierte, să regăsească! Întocmai ca-n poezia pe care scris-o, în loc de regrete! |
5 Gicu Fulger [utilizator înregistrat] a spus pe 20 martie 2015: |
| Doamnă Iulia Mirancea! Poezia este impecabilă! E cea mai reușită din tot ce ați publicat până acum pe site. Dar... să nu vă așteptați la vreun răspuns tranșant din partea dlui. Vedetot. Secretul sufletului său nu îl știe nici el. Acest om este el însuși un secret chiar și pentru unii dintre noi care avem pretenția să spunem că l-am văzut de câteva ori în carne și oase. M-aș bucura enorm dacă ar binevoii să vă dezvăluie câte ceva din misterul în care este înfășurat. Personal, îl rog să o facă! |
6 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 aprilie 2015: |
| Domnule Gicu Fulger Treceam întâmplător pe-aici și am găsit acest comentariu, excepțional și fără precedent, al domniei voastre! "Fără precedent" fiindcă, dumneavoastră faceți parte din persoanele prea puțin favorabile mie! Poezia aceasta e cea mai reușită din tot ce am publicat până acum? Dumnezeule, nu-mi vine să cred, ce-mi spuneți! Și e atât de târziu ...! Domnule, aceasta este singura care a rămas (din întâmplare), dintr-o colecție de zece poezii cu aceeași temă! Pe celelalte le-am distrus, pe rând, după ce fuseseră publicate pe site și înnegrite de "stupid"! Pe acest Pământ, există oameni care încearcă să te convingă să nu mai crezi în tine! Există oameni pe acest Pământ, care, după ce i-ai iertat pentru răul făcut, încearcă, premeditat, să te distrugă! Fibră cu fibră! Fac aceasta, pur și simplu pentru a se răzbuna fiindcă tu, docil, îi mai iubești, încă! |
7 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 19 iunie 2015: |
Domnule Vedetot, daca tot sunteti un adevarat Ochi de Soim :corect mi se pare 'datorita', nu 'din cauza'!Nu e rea deloc poezia. Felicitari, doamna Iulia! |
8 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 19 iunie 2015: |
| Alex! Cauza, cauzez, vb. I Tranz. - A fi cauza unei întîmplări: a pricinui: a produce. Scuze că am îndrăznit. |
9 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 20 iunie 2015: |
| Îndrăznește Ioane, nu sta ca un băț de floarea soarelui. |
10 Tur de forta [din public] a spus pe 20 iunie 2015: |
| Naspa poezia |
11 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 iunie 2015: |
| Ei, dacă "nu e rea, deloc, poezia", m-am liniștit! Pe mine, tocmai m-apucase o neliniște cumplită de focul ei și era cât pe ce să fac un accident vascular, de grija publicului de pe Citatepedia ... Noroc cu Alex, că s-a-ndurat să-mi mai acorde un vot și să-mi mai dea o speranță ...! Altfel, pierdută eram, în neagra veșnicie! Acum o să dorm cât se poate de confortabil, chiar la umbra merilor care, așa cum îmi promiseseră, au înflorit în primăvara aceasta, special și superb pentru mine, iar acum abundă de fructe mari, savuroase! O să-mi răsfăț ambientul propriei fericiri la umbra merilor, în simfoniile ciocârliilor și privighetorilor mele ... Ah, iubiții mei prieteni la bine și la greu, de pe Citatepedia! Mă doare-n adidașii mei albaștri, de părerile voastre! |
12 Ionel Innel [utilizator înregistrat] a spus pe 20 iunie 2015: |
| Și pe noi în pix de poezelele lu matale. |
13 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 21 iunie 2015: |
| Bine-nțeles că pe "noi" vă doare, acolo unde ați precizat! Dar asta nu e deloc o noutate! E veche și de demult! Cred că, atunci când cineva, în loc să tacă, pune paie pe foc, e absolut oportun, să primească o lecție! Ca să știe că a greșit! Iar eu, nota bene, sunt pregătită și, slavă Domnului, am de unde să i-o ofer! Sunt autorul acestui citat, deci, am dreptul să ofer cititorilor, informații despre creația mea! Așadar, iată secretul adăugării acestei poezii: "Ajută-mă, te implor - fie să inghit acest măr, fie să-l scot afară, simt că mă sufoc". Chiar peste două zile se împlinesc nouă luni de când, un om mi-a adresat această rugăminte! M-a rugat un om ... o făptură ... Un semen al meu ... Un om m-a rugat, iar inima mea n-a putut rezista! Gestul meu a fost răsplătit, după cum se vade, cu tot ce a urmat! Și, tot ce a urmat a avut menirea să mă dea peste cap ...! Crunt! Drept mulțumire! Nu-mi pare rău! Nu-mi va părea rău, niciodată! Mulțumesc Cerului pentru că am putut rezista și acestei încercări! Și, cu mici scăpări (ca reacție firească la toate aceste surprize), voi putea rezista în continuare ...! Să nu dăm niciodată cu bâta-n baltă! Ca să nu ne stropim singuri! Să nu dăm cu piatra, tocmai în cei față de care suntem vinovați! S-ar putea ca piatra să ricoșeze și să ne provoace răni, nouă înșine! |