Luna
Cu bunicul stau la poartă,
Privesc cerul plin cu stele.
Constat că de astă dată,
Luna nu e printre ele.
După nopți de strălucire
Sus, bolta înstelată,
Ia concediu vreo trei zile,
Apoi din nou se arată.
Își va relua iar mersul
Pe bolta cerului senină.
Va polei universul,
Cu aura-i de lumină.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.