Ploierii

N-am să uit niciodată,
Zborul ploierilor flămânzi,
Ce veneau în turla dudului,
Cu inima zdrobită de dor.
Roteau o horă capricioasă,
La glezna rodului sacru,
Zemos şi ademenitor...
Se formau stoluri,
Pline de guşi rapace!
Ploierii erau trenuri,
Şuerând amiază de amiază,
Să-şi încarce motoarele,
Încă o zi şi încă o zi...
Din vârf în vârf,
Din frunză în frunză,
Scotoceau ploierii buzunarele,
Se golea turla de adevăr
Şi fructul da bice,
Cailor cerului,
Purtând carele,
În prispa altor soroace,
Ploierii,
Întunecau cerul,
Depărtându-se răcoritor,
Stăpâni peste zare!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!