One way no way

E un şuvoi pe strada cu sens unic, toată borne,
numerotate începând cu zero, de la minus nouă
şi văd tot, mai de jos, se înălţând în pâlcuri largi şi uniforme
leaţi ce tot sting lumânări, suflându-le pe una întâi, pe două
şi tot aşa, în marş de peste trei sute de paşi 'ntre etaloane,
fără odihnă, parcă remontor e întors de-o forţă nevăzută...
se scurg schimbându-şi chip şi formele de timp, după jaloane
şi aruncă-n gropi, pe banda de serviciu, tot ce e căzut, căzută;
că paşi s-au terminat şi arcu-i rupt deci, ruta întreruptă,
iar gloata tot se înalţă, stau la toartă doi, se mai despart, desparte
şi aruncă, înapoi la punct de start, unul de-al lor, creaţia începută,
ce intră în şiru-i destinat, în alaiul naşterii, prelins spre moarte,
la capăt de-orizont fiind linia finală, fără un câştig, vreo cupă,
doar trec pe rând tot alţi neobosiţi, se poticnind 'n alt "finish"...
şi-un picur uriaş atinge sticla privitorului; cu-o lupă
îşi întorcând privirile 'nspre neant... cu semn de mână într-un cruciş!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!