De-o lume
Oamenii voștri,
Sunt șepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenușiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură și stronțiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muștele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre muște sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.