Implacabilul veac...
Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, își linge rănile lumești,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Și visele moarte în fașă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieții datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoși ademeniți de lanțurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvățat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irișilor înnebuniți de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte șerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muțenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănțuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Și veacul acesta fugea, fugea cu noi,
În visterii se topeau tristele sonete
Nu mai eram iubite, aceeași nebuni frumoși
Doar palide umbre ale istoriei recente.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre principii
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.