Săptămâna patimilor

... am fost dat afară din suflet,
cu mult jargon,
înnăclăit în mult de tot hain,
să-mi ardă vis pân' la carbonizat
de amintiri de spaţiu într-un umblat,
mă răstignind să n-ajung la amvon,
să pot, de Paşte, să mă închin
şi să mă întreb, de ce-oi fi blestemat...

... că-s singur pedepsit,
ca un Iisus,
să-mi port cununi de spini
pe mâini, picioare, inima zdrobită
de bici... ce nu l-am auzit pocnit,
să pot s-am cui a mă roage 'nspre sus
şi ochi să-mi fie nesecaţi, marini,
prelinşi în nod de lacrimi stăvilite...

... şi nu-i îndeajuns nicio putere
când răul curge lavic, şiruit
din con de ură, în meandre
devastante
şi pierd, nevinovat zic eu, zile, avere,
hulit de coarde ateice, împătimit
să n-am decât otrăvurile leandre
să beau... în timp ce lume se desfată de păcate împovărante...

... iar eu, reurc Golgota, în piscuri delirante!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!