Linia norocului
Pe geana de veghe am lipit o perlă,
Șansă din roua ochiului întors,
spre mine, arcuindu-mă în clipa de taină,
Călător îndrăsneț... scoică lunecând
în nisipul sunetului,- izvor de fântână.
Înăuntru frunții, lunecau corăbii
galbene, arse cu focul întunericului,
pândă a zvâcnirilor de vulpe,
în căușul palatului de frunze,-cleștar
aburind în tânjirile mele albastre.
Pe steaua de veghe am lipit o busolă,
ochi încercănați, așezați a mirare.
Osiile vremii ieșind prin ceasul ierbilor,
cu sevă de pin și din ranița pașilor,
verzi căzând... linia norocului!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre perle
- poezii despre palate
- poezii despre noroc
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.