Voi fi bătrân
lucrul cel mai firesc
lumina din veioză
se va stinge încet
și dincolo geamul
roua se va rupe
sub tălpi
cu fiecare piatră tocită
voi înainta înspre
capătul celălalt
insesizabil o să mă uit la ceas
nicio tresărire
înăuntrul meu aceleași întâmplări
aceleași atingeri
în urmă încă o piatră tocită
trag perdeaua și încerc
să-mi amintesc dimineața
în care bunicul
își adunase sentimentele
cu gesturi împrumutate
cotrobăi prin timp
ca într-o arhivă
și aștept
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre rouă
- poezii despre dimineață
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre arhive
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.