Stejarul
Cândva va fi fost pădure,
beție de cuvinte!
Acum a rămas solidar
doar el, stejarul aprig,
călit, netemător...
Acolo la margine de vers,
stejarul poartă ritmul
ca teorema lui Pitagora,
ca legea lui Ohm!
El arată locul,
punctul în jurul căruia,
gravitează încercările lumești,
De n-ar fi stejarul,
furnicile n-ar avea adăposturi
și păsările n-ar gădi
loc de odihnă,
Dar există el, stejarul și cuvântul...
,
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
1 Agamiță [din public] a spus pe 16 septembrie 2014: |
| Solidar? Cu cine? Poate solitar. Înțeleg că e singur. "și păsările n-ar găsi" Dar există ei, stejarul și cuvântul... |