Măsluire

Dimineaţa aprinde o ţigară
Jucându-se cu rotocoalele fumului,
Bea o cafea la coada amintirii
Şi-şi numără urmele în praful drumului.

Arătătorul îi cade peste toate
Formele trecute de păcate –
Pietrele s-adună şi s-aud
Cum în capetele goale-s aruncate.

E ultima gură de aer, - bulă-n fundul mării -
Şi-acolo ar fuma o ţigară
Rechinul, rechinii ce ne-nconjoară
Ar măslui din putregai o ţară.

Soarele se joacă pe uscat,
Coada amintirii îşi face statuie
Din crucea măcinată de timp -
Izvoarele credinţei scot sângele din cuie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!