Toamnă în doi
Peste covorul frunzelor căzute
Pășim la braț înșiruind tăceri,
Iar buzele-mi tânjesc să îți sărute
Frumoșii ochi doriți mai mult ca ieri.
Și-n freamătul de toamnă însorită
Ne pierdem printre viile culori
Tu nu vorbești cu gura-ți preaiubită,
Privirea, însă, naște calzi fiori.
Suntem uniți de-același gând fierbinte
Că ne iubim... și ne iubim nespus
Nemaifăcând risipă de cuvinte...
Tot ce simțim ne este acum de-ajuns.
Peste covorul frunzelor de toamnă
Pășim la braț lăsând lumea în urmă,
Te-ador și mă adori, frumoasă doamnă
Prea mult ca vorbele să o mai spună...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Tanasă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre vorbire
- poezii despre viticultură
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.