Când amintirile mă ard
Am stat cândva pe strada aceea,
La colț aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Și-aveam un vis de palmier!...
Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă-mbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă ca stindard,
Un șorț frumos de la bunică!
Și-aș vrea sălbatic și hoinar,
Să fiu sfioasă levănțică,
Acolo-n pumni de buzunar,
Pornit pe joacă, revanșard,
În curtea-aceea subțirică...
Când amintirile mă ard!
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.