Frica depăşită

1.
Profet e cel ce minte viitorul,
Eu îl iubesc cum mi-aş iubi odorul,
Voinţă depăşită de voinţă,
Adio, draga mea fiinţă.
Am depăşit şi frica şi realul,
Eu am reinventat trăsura, calul,
Mă reîntorc mereu la punctul zero,
De nu sunt Zeus, poate tu eşti, Hero.
Iubim ce-i trecător, dar şi etern,
La fel şi raiul, viaţa în infern,
Aşa cum Dante nu este Jules Verne,
Nici eu nu sunt zăpada, cern.

2.
Sensul basmului cu plus,
Pulsul creşte, luna-i sus,
Eu înaintez prin nori,
Pasul doi şi trei viori.
Elefant bătrân se joacă,
şifonierul e o barcă,
rochii triste greu plutesc
dinspre Gibraltar spre vest.
Creierul fotografiat
Pare-un şoarece speriat,
În mănuşa de mătase
Al Rashid se îmbătase.
Eu sunt grâul, tu- secară,
Mă călcaţi să nu mă doară,
Moartea eu o cunoşteam,
Sărutând acum un an.

3.
Despre tăcere n-am ce vorbi,
Diavolul ştie, to be, not to be,
Fără haine de gală eu vin
Să povestesc de Nastratin,
De Odiseu, de Magellan,
Cum am uitat tinerii ani,
Haos şi ordine, ce-nsemnătate
Au, când iubirea inundă cetatea.
Zâne fantome, nude fecioare,
Fauni, Dionis iubind cu ardoare,
Filozofie stearpă, morală,
Eternitatea nu are şcoală.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!