În genunchi în fața iubirii
cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere
sunt sigur acum că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni
cu fiecare atingere voi fi
tot mai aproape de tine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sex
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.