Lacrima statuie
Golesc ultima carieră de piatră
Și-o arunc unde dorm orfanii,
Unde femei dezgolite de suflet
Îmbină păcat și litanii.
Ultima clipă tulbure s-arată
Răstignită pe urme adânci de pământ,
Văd ziua îngenuncherii în teama
De-a nu răsădi lumini în mormânt.
Cruci de flori duc azi în cariera
Unde piatra mea adoarme sub topoare
Înălțând o lacrimă statuie
Nevăzută de-ncercări solare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre flori
- poezii despre femei
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.