Starea pământului

Preţul fiecărei clipe de linişte
zornăit pe tarabe din tibiile strămoşilor,
în aer zâmbetele lor liniştite,
mireasma unor sunete de nicăieri
şi zăngănitul unor culori de pretutindeni
care-ţi protejează sufletul
ca săbiile.
Demonice întorsături ale vântului
prins în şuvoaiele liniştii,
fântâni arteziene de simţuri vag copleşitoare
ţesându-te iar şi iar, mirat,
în jurul propriului arc gata să sloboadă.
În prag, bătrâna mătuşă aruncând grădinii cosaşul neatent,
frecându-şi mâinile ca după o afacere bună la firul ierbii.
E dintr-o dată mult prea multă tihnă.
Niciun colţ de cer nu mă reclamă,
nicio icoană nu-mi ştie aburul vreunei răsuflări adâncite de rugăciune;
inutilă prosternarea de-a lungul si de-a latul cărnii obosite
în contul unor fericiri amânate din una în alta.
În zadar paşi academici peste rănile piezişe ale pământului,
peste ţipete abia înnăbuşite,
inutile toate ştiutele şi furnicăturile celor neştiute,
când omuleţii verzi care intră firesc în pulsul naturii
iau caimacul şi lustrul tuturor semenilor de ştiinţă şi creaţie
cu o simplă uitătură după starea vremii
transpusă în îngerii lor de ţărână, aer şi foc.

poezie de Anca Hirschpek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!