Ultima dorință a bunicului
după ce și-a reamintit
că mai are de citit un psalm
și-a răsucit capul prins între palme
m-a privit
întrebător
i-a zâmbit cerului
apoi printre buzele
zgâriate de timp
a șoptit...
doamne,
eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ți împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine
mirosul mâinilor
nu atinge sângele
lângă mine stă viața
și totuși aș vrea să mai rămân
puțin înlăuntrul meu
măcar atât cât să pot aprinde o lumină
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.