Ecoul
Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi și imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părțile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinație,
fascinat de liniștea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aș fi simtit stingher.
Era o liniște atât de plăcută,
încât îmi simțeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepția exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.
poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre sunet sau poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.