Voi da Pământul înapoi un minut
la buzele mării am învățat să sărut
și totul în jur a rămas amuțit un minut
m-am învârtit pe călcâie
până când picioarele mi-au luat foc
dorințe, dorințe
ce nu voiau nicicum să dispară
fugeai, fugeam cu Soarele-n zenit
gelos, Pământul și mai cu zor s-a rotit
să nu ne vadă, în plină zi, regăsirea
desenam inimi pe toate urmele
mesaje, pasaje, vestale, piedestale
le săgetam și sângele curgea-n pocale
mă îmbătam ca musca de oțet, agale
pașii îmi sfîrîiau pe nisipul fierbinte
făceam doi metri înapoi și unul înainte
corpul meu întreg parcă era o torță
dar mă ținea pe loc nemaivăzuta forță
întindeam degetele ca un balaur cu zece capete
Soarele, nepăsător
începea spre alte ținuturi să scapete
---
îmi doresc să ne mai întâlnim o dată
așa cum merităm
și cum visăm:
la buzele mării am învățat să sărut
chiar acum voi da Pământul
înapoi un minut
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre promisiuni
- poezii despre picioare
- poezii despre oțet
1 Teodor Dume [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iunie 2016: |
| votez un titlu minunat în subsolul căruia se desfășoară un gest care motivează viața. |
2 Yorick [din public] a spus pe 29 iunie 2016: |
| Nu doresc să afirm că acest titlu cu gest în subsol și conținut existențial-motivant, cum socoate ante-comentatorul sau inhibant-spasmodic, cum încearcă să ne sugereze autorul, ar fi, de fapt, o poezie bună sau rea. La prima lectură, nu știu precis dacă și la următoarele, pare a fi ceva ce gâdilă destul de plăcut la urechea... internă. Clar este că asistăm, muți de uimire, admirație, pasivitate, la un mic incendiu în stare perpetuată, respectiv învârtitul pe călcâie la turație ridicată (v3) cu efect scontat (v4), urmat firesc de sfârâitul fachiric al pașilor, plutind ritmic, într-un fel de tangou al lui Lenin, pe nisipul incandescent. Mare noroc că propagarea la un nivel superior (corpul-torță) este doar metaforică. Aș propune ca aceste sensibile versuri să se constituie în premizele trecerii la minutul de vară/iarnă sentimentală, de care este atâta nevoie la nivelul întregului mapamond. |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 29 iunie 2016: |
| Un aforist bun, arareori este și un poet bun. Valabil la foarte mulți autori, de la St. J. Lec la Ionuț Caragea. În primul rând, planeta nu e ceas. Dar, să zicem, minutul este măsura unghiurilor. Într-un an, raza vectoare a Pământului descrie un unghi de 2160 minute. O întârziere de un minut este insesizabilă. Și Arhimede a vrut să miște Pământul dar, fiind savant (nu poet) a cerut insistent un punct de sprijin. Poetul, mai ales cel "modern" poate orice. Însă un poet progresist ar trebui să dea planeta înainte. Căutarea febrilă de rime și consonanțe afectează serios cele câteva mesaje mai inspirate. Lecția de sărut "la buzele mării" nefericită și sordidă. |
4 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 30 iunie 2016: |
| Poezia este excelentă. Numai cei rămași în urmă pot strîmba din nas... |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 30 iunie 2016: |
| Scrie și tu cu diacriticele Academiei, avansatule! La acest capitol ai rămas în urmă, nu cu un minut, ci cu un sfert de secol. |
6 Agargamemnon [din public] a spus pe 30 iunie 2016: |
| Frățioare, te înșeli. Caragea ăsta, cică o extras enorm de multe aforisme din opera poetică. Scrie pe multe siteuri ăst lucru, poți căta pe Google. Apoi, nu poate fi aforist bun dacă e poet prost. Mai degrabă e și aforist prost, și poet prost, ca să pari tu mai dăștept. No, dacă Superman a dat pământul înapoi zburând în jurul lui cu viteza luminii, de ce nu ar reuși și Caragea? Că doar iubirea ne trănsformă pe toți în supraoameni, nu în agargamemnoni pe care îi ucid soțiile din pricina lipsurilor. Apropo, știi care a fost votul singurului filolog de la Academie când s-a votat trecerea la noile diacritice? Și știi în ce erau specializați ceilalți academicieni? Of, of., tare nepregătit ești. No, or fi mai proști moldovenii de la Convorbiri literare că scriu cu vechile diacritice. No, ai stat să vezi și cum curg rimele febrile, știi tu sigur că sunt cătate. Le simți în cerebel. No, ce să zic. Tu ești agargamemnon și le știi pe toate. |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
| "Apoi, nu poate fi aforist bun dacă e poet prost" Ba se poate! Iorga este un cugetător extraordinar, dar un poet lamentabil. Eminescu e un poet genial, dar teatrul său este mediocru. La fel de mediocră este și poezia lui Lec. Etc. Etc. |
8 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
| "Și știi în ce erau specializați ceilalți academicieni?" Extraordinar! Tare deștepți mai "e" românii de rând. Contestă orice autoritate! Inclusiv a Academiei!!! Nu mă interesează cum au votat academicienii! E treaba lor internă! N-am avut onoarea, nici mintea să ajung academician! Importantă e hotărârea acestui for suprem, respectat în fiecare țară! Că niște nostalgici, profitânnd de "libertatea" unor reviste subvenționate de stat nu respectă hotărârea Academiei Române, invocând argumente "lingvistice" arată încă o dată haosul din mințile unora. Dintr-o dată vi se pare logică și corectă ortografia impusă brutal de bolșevicii anilor 50! În perioada antecomunistă se scria cu â, nu cu î, frumoșilor! |
9 Agargamemnon [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
| 1.Frățioare, eu vorbeam doar de Caragea, într-un anume context. (Caragea a extras multe aforisme din poezii) 2.Tu ai dreptate cu Iorga în cazul său particular. 3. Există și aforiști extraordinari care au fost și poeți extraordinari. Blaga este cel mai bun exemplu. 4. Nu mai are rost să discutăm. |
10 Agamemnon [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
| Fratelo! Eu am scris: Un aforist bun, arareori este și un poet bun! Precizarea "arareori" spune clar că nu exclud excepțiile, gen Blaga. Din păcate, la acest capitol nu pot să-l pun pe dl. Caragea lângă Blaga. Ceva mă reține. Probabil nepriceperea mea în a identifica geniile pancreatoare. Din tetralogul tău, fratelo, cel mai interesant mi se pare punctul 4. |
11 Agamemnon [din public] a spus pe 1 iulie 2016: |
| Gigănțelule! Se scrie "dintr-odată"! Te-a fentat tasta, sunt sigur! Se mai întâmplă. Am văzut că ești tare în ale limbii române. |
12 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 2 iulie 2016: |
| Din acest moment voi scrie și eu cu î, să vedem crapă Academia-n două? |
13 Agamemnon [din public] a spus pe 2 iulie 2016: |
| Vedetot! Tu poți să scrii cum vrei! Academia nu crapă-n două, nu se divide în funcție de ce faci tu. Academia nici nu știe că tu exiști. Dacă vrei să scrii ca bolșevicii, ești liber, omule. Ba, la flerul tău nonconformist și arogant ai putea să scrii cu litere slavone, ca Varlaam și Dosoftei. Rămân la părerea că, dacă Academia impune niște norme de scriere, ele ar trebui respectate. Vă mirați că gloata nu respectă legile statului, în țara unde "telectualii" nu respectă punctul de vedere al Academiei? |
14 Nepriceputul [din public] a spus pe 3 iulie 2016: |
| Domnule Agamemnon, vă felicit pentru intuiție. Nici criticul Maria-Ana Tupan nu l-a pus pe Caragea lângă Blaga, și bine a făcut: "Dacă Lucian Blaga distingea rolul pur ornamental al tropismelor de cel revelator (metafore cognitive), Ionuț Caragea pare interesat de un heideggerian act poetic al devenirii întru ființa mai profundă, inteligibilă." (Contemporanul) În schimb a făcut asocieri cu Sorescu, și rău a făcut: "Recontextualizând cu spirit jucăuș și inventiv formule de limbaj asociate unor situații tipice, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice: poezia e o trecere de pietoni/ între viață și moarte. (Contemporanul) Și Al. Cistelecan cred că se înșală: "Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și exemplar al poeziei, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn." (Familia) revistafamilia.ro/112015.pdf Eu, domnule Agamemnon, merg pe mâna dumneavoastră. Sunteți mai citit, mai inteligent și mai priceput decât mulți critici. În plus, orice scrieți se transformă în poezie. Se vede că în spatele anonimatului se ascunde un mare poet și un mare critic. Vă mulțumim că existați. |
15 Yorick [din public] a spus pe 4 iulie 2016: |
| Sir AGA, Capacitatea de adaptare (inclusiv la normele gramaticale) și respectul față de sine sau față de ceilalți sunt calități ale omului cult, inteligent, instruit... Las-o mai ușurel misionarismul academic! Pentru marea majoritate a telectualilor contemporani, academia este o noțiune destul de abstractă. Pe dumnealor mintea îi duce la Academia Hagi, Gică Popescu, eventual Academia de Poliție din comediile americane ale anilor '80. De se și miră ce or fi având marii fotbaliatori sau răcăneii yankei cu normele de punctuație, diacriticele sau alte minuni educativ-coercitive. Disprețul și lehamitea față de aceste mizilicuri sunt un adevărat titlu de glorie pentru contemporanul important, plin de relații și cu smartphone-ul de zece ori mai smart decât el. Nu are nevoie de așa ceva. Îl încurcă la mers, la tatuaj, la fițe. Sau, pe unii, la sapă. |
16 Priceputul [din public] a spus pe 4 iulie 2016: |
| Yoricule, Pe rumânul de rând îl doare la șapcă de academie, de marii poeți, de marii critici literari, pentru el că e î sau că e â, e tot una. Românul vrea altceva ce nici academia, nici sirii, nici agamemnonii, nici yoricii, nici șoricii, nici nepricepuții nu le pot da. Să vă fie âul de belea! |
17 Yorick [din public] a spus pe 4 iulie 2016: |
| Nu "ÎI" pot da! Să vă fie... |
18 Priceputul [din public] a spus pe 4 iulie 2016: |
| Să vi se oprească-n gîîîîîîîîîîîîîîîîîîîît! |
19 Yorick [din public] a spus pe 5 iulie 2016: |
| Specimenul reprezentativ din eșantionul social luat în discuție. A reacționat imediat, neacademic, exact cum i-a dictat neurocitul. După cât de roșu pare la ten, damf și după cum gâfâie, insul face parte din sub-categoria sapă. |