Lacrima fulger
Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaște
Și în spuza clipei își ia zborul
Poezia care-n ceruri naște.
Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te știu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.
Stau ochii ațintiți spre generații,
Nimicitori din umbra frământării
Și cerul tot devine puf albastru
Și lacrima un fulger, încercării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.