Din vechime se observă că omul minuţios "pune punctele pe i, nu uită o iotă"; apoi observaţiile s-au înmulţit: s-a constatat de pildă că o natură impetuousă, cu o imaginaţie aprinsă, neglijează punctuaţia, zvârle cu repeziciune litere rău formate pe hârtie, făcând mari mişcări de condei care imită gesturile nestăpânite ale naturii entuziaste; s-a observat că femeile au un scris mai culcat şi mai puţin apăsat ca bărbaţii; că o fire emotivă are un scris inegal, saltăreţ, pe când omul stăpân pe sine scrie ponderat, stăpânind mişcările condeiului; s-a observat că o natură sensuală are un scris îmbâcsit de cerneală, pe când o natură imaterială scrie delicat, subţire; că un zgârcit înghesuie literele, apropie cuvintele, scurtează finalele, utilizează toată hârtia de la o margine la alta, pe când risipitorul scrie trei-patru cuvinte pe rând, împrăştiindu-le, lăsând margini mari la dreapta şi la stânga scrisului; s-a observat că un om cult suprimă buclele lui h, b, g etc., reduce tot traseul, schiţează mai mult literele decât le scrie complet, simplifică tot traseul în vederea obţinerii unui spor de iuţeală; că omul modest are un scris simplu; înfumuratul, cocheta, un scris cu floricele şi înzorzonări etc.; s-a observat într-un cuvânt că scrisul este un aparat înregistrator extrem de sensibil al inteligenţei, sensibilităţii şi voinţei.

citat din Jean Hippolyte Michon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!