Magnolii
Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrățesc speranțele cu zorii
Încununând eternul paradis.
Mă plimb tăcut și visele m-apasă...
Voi care-ați înflorit întâia oară
Cunoașteți și durerea iernii crude
Și gustul de-nceput de primăvară.
Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină și ce liniște de vis!
Și parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Și ce-ar mai fi de zis?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
- poezii despre plimbare
- poezii despre parcuri
- poezii despre pace
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.