Cenușa speranței
Infirme vorbele pe buze
Se-ntrec în stih de rugăciuni
Încât se încovoaie cerul
În vatra plină cu minciuni.
Ne amăgesc de ani de zile
Hulpavii care vând iluzii
În timp ce sufletele crapă
În strigăte cu vechi concluzii.
S-a tot bătut toba în toate
Și țara-i târâită-n haos,
Degeaba preoții se roagă
La cartea sfântă din pronaos.
S-a zis și zicerea e fum
Deși în lege e scris bine
Că nimeni n-are drept să fie
Călăul tău, călău și mie.
Mai e încredere în omul
Ce se înalță peste trepte
Uitând de mamă și de neam,
De binele ce stă s-aștepte?
Sunt vânătorii de iluzii,
Sunt detractorii, decadenții,
Au înecat țara-n mocirle
Jurând pe biblie ca drepții...
Dreptatea lor e o minciună,
Ciuperca morții prinsă-n steag,
În vatra a rămas cenușa
Speranței ce renaște-n prag.
Infirme-s vorbele pe buze,
În preajma lor e frământare
Din care deslușim scânteia
Vocalelor de-nverșunare.
Cum nimeni nu-i presus de lege
Otrava care o îndurăm
S-o împărțim cu toți frățește:
Nu vă-ndurați? Vă obligăm!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânătoare
- poezii despre religie
- poezii despre minciună
- poezii despre încredere
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.