Diamantul

Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
şi fuge din cuibul uriaş
unde zăcea prizioneră
neştiutoare că are
un lanţ legat de grumaz.

Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de linişti.

Puieţii de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-şi mişcă
în linişte braţele moarte.
În muntele îndepărtat
toţi morţii juca-vor acuma
cărţi. Nespus de tristă
în cimitire viaţa!

Începe-ţi cântul, broscuţo!
Ieşi din cotlon, greieraş!
Faceţi pădurea să sune
de flautele voastre. Eu zbor
neliniştit către casă.

Sub fruntea mea se zbat
sălbatici, doi porumbei,
şi-n orizont, mai departe,
apeductul zilei se surpă.
Cumplită roată a timpului!

poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!