Crez
Nu-mi las speranța la voia-ntâmplării,
Nu stau la umbra timpului nicicând;
Mi-e casa inimii pe malul mării,
Înveșmântată-n al iubirii cânt.
Îmi e de-ajuns o rază jucăușă
S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o țin,
Dar nu disper când, fără veste, o ușă
Mi se închide-n față, din senin.
În casa minții colectez lumină,
Îmi place să conjug verbul "a fi";
Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină
Un dor febril și vocea inimii.
poezie de Valeria Merca (3 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.