Văduva unui singur glas
Lebăda se încumetă-ntr-un târziu să cânte prima oară,
Năucită de sunet, grăbită, decide să moară,
După ce gustă din otrava fericirii de a descoperi
Că notele sale pe un alt portativ s-ar nimeri.
Hotărăște-te să-mi dai dragostea ta prima dată,
S-ar putea să nu-și dorească să fie repetetă
Până când vei fi chemată să-l iubești pe Dumnezeu,
Timp în care vei rămâne văduva glasului meu!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre văduvie
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lebede
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.