Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul
Nodul lacrimii îmi ștrangulează gâtul inimii,
Mă întind ca o ață de fum peste mâinile reci,
Coasa statuii îmi stoarce sufletu-n ceară
Apoi mă-mparte la dihori pe râpi și poteci.
Dumnezeu mă trece prin urechile acului cosmic,
Mă prinde în fermoarul sacului eternității,
Privesc propria trecere prin ochii gângăniilor,
Îngerii se zbat nelămuriți în pliurile vieții.
Sunt depresiv cu gheara nodului în piept,
Secunda șchiopătează pe-o roată de rutină,
Am băut un pocal din otrava sânului tău
Să desăvârșesc polenul iubirii aici, și în tină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre secunde
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.