Un zero absolut sau cât mai aproape de fața cerului
mă aflu la intersecția acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puțină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc și nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată
nu mai am timp să aștept
mă delimitez de ceea ce am fost și
o identitate din care o să ies...
dar ce mai contează!
nimeni nu pleacă definitiv din același loc
e dor un ritual care-i ține pe oameni
mai aproape de Dumnezeu
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre ceas sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.