Aş fi vrut să te scriu...

Când îmi ţipă tăcerea prin dor
Şi-ntre linişti... durerea m-adie,
Numai tu mă poţi trece uşor,
Şi-aş fi vrut... să te scriu, poezie.

Te-am văzut la un poale de munte
Clipocind picături de izvor,
Se săltau ciocârlii să asculte
Cântul tău, din cuvânt, 'nălţător.

Te-am zărit, peste lumea uitată
In iubiri, de perechi, pe alei
Intr-un picur de vânt, agăţată,
Peste ramul cu florea de tei.

In demultul cuvintelor tale...
Unde floarea plăpândă, de mac.
Adunase tot roşu'-n petale
Să trezească iubiri, care tac.

Te-am văzut străbătând primăveri
Prin parfumul din fânul cosit,
Ori tăcerea din dorul de ieri,
Sau al mâinelui gând, neîmplinit.

Dar se pare ca nu mi-i menirea,
Aş fi vrut să te-adun de prin tot,
De prin câte te-a dus risipirea,
Aş fi vrut să te scriu... dar nu pot.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!