Tablou de Van Gogh
Femeie străină de un veac te aștept
În coliba iernilor flămânde
Tu ești plecarea mea spre niciunde
Când magnolia serii îmi fumegă în piept.
Foșnesc în trupul tău ținuturi migratoare
Văd umbra nemorții alunecând pe sub ușă
Sunt stafia mea îmbătrânind în cenușă
Sub lacrima stelei de mare.
Coboară din rama vechilor muzee
Femeie străină de aștept de un veac
Istovit te strigă ochiul meu sărac
Alergând spre tine eternal femeie.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre muzee
- poezii despre iarnă
- poezii despre femei
- poezii despre fantome
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.