Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
Ochii mai văd mărunțișul
Ce mâlul îl pun în case cu roți,
Lumea aduce un codru de pâine,
Pe masa inimii, frățește la toți.
Nu mai dispera Serbie, soră,
Clipele mustesc de porumbei în zbor,
Pe fruntea ta va așeza Dumnezeu
Surâsul Lui, al tău și-al tuturor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre pâine
- poezii despre porumbei