Mama, Vara, Eu
Mama care urăște furtuna,
Agață suspicioasa zilele de vară
Și le scutură, una câte una,
Scrutând ciorchini de nori pitiți pe cer;
Dar când toamna se-ntoarce iară
Și încep ploile, și aerul lipsit
De păsări se-ascute de ger,
Ochii ei se-nseninează subit.
Eu, fiul ei, născut vara, de vară iubitor
Mă simt mai liniștit din multe aspecte
Atunci când frunzele vor fi ieșit din decor;
Prea adeseori zilele verii apar
Ca emblema unei fericiri perfecte,
Căreia nu-i fac față trebuie să aștept
Un timp mai fricos, placid, mai neclar:
Toamna ca o stare și ca un concept.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.